Doar noi
visele mi le-au aruncat
în adâncul pământului,
de acolo izvorăște
lumina cerului...
seva copacilor
se prelinge pe trupul
tău firav,
e lacrima mea,
de altfel mult mai
dulce-amăruie ca niciodată...
copacii îți cântă balade,
îți cântă dezamăgirea de ieri,
când inima mi s-a oprit,
când nimic nu mai era la fel...
acum stai și asculți,
prăbușirea frunzelor,
din copacul vieții,
undeva, departe,
sunt și eu,
așteptându-te cu dor...
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.