Numai lumina
Numai lumina susține înălțimea plopilor.
Prin lupa uitării,
drumurile sunt oase albe impecabile.
Numai lumina reazămă gardurile.
Eu insist să fiu stropul de apă
stâlpilor să le crească fire,
catargelor steaguri, plopilor frunze.
Surâsul cinic pe chipul luminii.
Cine dintre noi doi va învinge?
poezie de Lucian Pop
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre victorie
- poezii despre uitare
- poezii despre frunze
- poezii despre drapel
- poezii despre creștere
- poezii despre apă
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.