Binecuvântat fie... PRAGUL

Mi-am pus de azi un prag la cât, la cât să fur...
Ceva la 10 milioane, d-"euroi" "bien sur",
Că aşa se poartă acuma, tare de cap, dur
Şi-n judecată, n-ajung... Ţara are "une Cour"!

Am lăsat pragul jos de tot la nesimţire,
Că toţi, ce-i am deasupra, îs toţi o oglindire
Până la cât să-şi bată joc ei, fără oprire,
De-o întreagă ţară... politicieni, stat, o oştire...

Mai am şi pragul, depăşit oricum cu şcoli,
Dar mă fac prost de-acum şi năpădit de "boli",
Iresponsabil, chiar cu vină plin d-idoli
Pe la tele, înconjur cu proaste... la proşti, soli.

Cu crimă, stau mai rău, cum stau şi cu viol,
Că parcă-i prea de tot, dar nu, îmi învăţ rol,
C-acum penalii-s protejaţi şi de Europol
Şi victime se cumpără pe şest... c-un pol.

Am scăpat până şi de pragul de vreo casă,
Că pot s-o iau pe franci elveţieni, mă lasă
De ies pe străzi să strig, la "şto", c-am luat "o plasă..."
C-aşa se poartă, astăzi poartă, pielea groasă

Şi să mă însor la infinit pot să o fac,
Că-i plin de fufe prag să treacă pentru "fuck",
Toate buzate, TV dive, vor "capac"
Şi-s preoţi roi, de cununii... găsesc vreun drac.

"Good bless" românul că-i păzit de-atâtea praguri,
Că pungăşii azi sunt la modă... drage, drag-uri
Fură de rup, se rup în fiţe, nu-s moravuri
Şi, din pârnăi ies iute "scribi"... "full" lei şi gaguri.

Om trece PRAG, să scăpăm ţara de năravuri
Cu porci, vulpoi, catâri, măgari... în cuşti cu garduri???
Căci ea, penala C(ur, t)e Ce Re furtişaguri...
Din OU, G(ăina) 13, iar ne cloceşte... PRAGURI!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!