Rondelul privighetoarei între roze
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.
O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă.
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.
Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
| myky [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
| cea mai nasoala poezie posibila |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
| Pot scrie oricand o poezie mai prosta decat asta, asa ca nu subestimati generatia tanara. |
| Dublu we [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
Nu te cred, Daniel
și de ai comite
o asemenea "ispravă",
să nu o postezi pe
site.
Cerber atât așteaptă -
nu s-ar mai auzi nimic
în hărmălaia Iadului,
de hămăiturile lui.
hermeneutice. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
Rondelul aproape fix (cu trei versuri in plus scrise cu ura) al tantarului mobil
A nopții sinistră trompetă
Îmi cântă prohodul la două,
Degeaba o-njur pe vedetă
Ea se preface că plouă.
Afara ceru-i de sticlă,
'Năuntru sticlele-s goale,
Pisici se impreună pe țiglă
Aflate-n călduri tropicale.
Mă bâzâie și mă înteaptă
Tânțarul, insecta parșivă
Din trupul meu, numai apă
Se înfruptă ca din colivă.
Vă jur cu o rosie-n mână,
Mai bine mă culc c-o babetă,
Decât să ascult cum răsună
A nopții sinistră trompetă. |
| allen [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
Daniele, în ultima strofă faci o trimitere neelegantă la o persoană respectabilă de pe site. Eu spun că riști făcând astfel de afirmații, indiferent de cât de sinistră ar fi trompeta în cauză. Și, oricum, nu se face să te joci cu sentimentele persoanelor în vârstă așteptări de acest gen.
Părerea mea... |
| Ne Lu [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
Fixist, precum îl știm, rondelul are și el fixurile lui, ca și noi, dealtfel. Îi place căldurica ortografiei (aproape) perfecte, confortul rimei strunite, precum și rigorica metricii gâdilitoare la olfactica auditivă; nu mai zic de alte cele, că doar suntem la ora de relax, nu la instrucție.
Pentru că mi-a plăcut megarondelul d-lui Stanciu, mi-am permis să-l recalibrez puțin (pe MR, firește) aducându-l, cu mici intervenții aproape imperceptibile, acolo unde, sunt convins că și-ar fi dorit-o și el:
A nopții sinistră trompetă
Îmi cântă prohodul la două,
Degeaba o-njur pe vedetă,
Căci ea se preface că plouă.
Afară e cerul de sticlă,
'Năuntru sunt sticlele goale,
Pisici se-mpreună pe țiglă
Aflate-n călduri tropicale.
Mă bâzâie și mă înțeaptă
Tânțarul, insecta parșivă,
Din trupu-mi, o sursă de apă,
Se-nfruptă precum din colivă.
Vă jur pe o roșie jună,
Mai bine mă culc c-o babetă,
Decât să ascult cum răsună
A nopții sinistră trompetă. |
| Madame [din public] a spus pe 24 martie 2011: |
| Genial rondelul lui Daniel Stanciu! Găsesc hipnotizantă imaginea luctuoasă a domnului versificator tăvălit de ibovnica sa babetă. Ura lui din ulimele trei versuri este, de fapt, o iubire neconsumată, fapt pentru care poetul s-ar consola în brațele puhave ale unei femei bătrâne. Mi-aș dori foarte mult să fiu un țânțar aflat în camera poetului pentru a-l bâzâi și înțepa, în timp ce m-aș prăpădi de râs la vederea scenei lubrice dintre impacientatul sexagenar și lasciva septuagenară. Urez poetului să-i dea Dumnezeu o babetă gornistă (în cazul în care deja nu-l așteaptă acasă) care să nu se prefacă că plouă, iar nopțile acestuia să fie un dulce son de trompetă. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
| Allen, ai imaginatie. Versul al 2-lea din penultima strofa e scris exclusiv pt. ca n-am gasit "alta rima" la trompeta si nici o cazna mai mare decat tortura lugubrei insecte (doar nu era sa spun ca as prefera sa ma culc cu o duduie cocheta sau sa citesc o gazeta, sa ma rad cu o maceta sau altceva). Nicio aluzie la vreo persona care posteaza pe acest site. Imi repugna genul asta de literatura "cu tendintza". Ne Lu, trupul meu "era numai apa", chiar daca oferea placeri solide insectei morbide. Metrica in "poezie" (mai ales in cea scrisa de mine) nu ma intereseaza catusi de putin (cuvintele trebuie masurate din cu totul alt motiv decat din considerente prozodice). Iar versul cu rosia juna nu-mi place. De obicei se jura pe rosu (e obligatoriu sa fie implicata mana, cu degetele raschirate sa nu fii acuzat ca trisezi), eu am jurat pe o rosie. Dupa ce tantarul s-a infruptat din "carnea" mea (din mustul ei sangvin), am devenit un vegetarian incurabil(cel putin pana nu intalnesc o carne apetisanta care sa-mi schimbe pozitia intelectuala). Rondelul meu trebuia sa fie o mostra de fixatie literara de cea mai costeliva factura. Asa ca orice imbunatatire ii dauneaza. Risca sa devina mai buna decat poemul d-l Macedonski. Si nu asta era intentia autorului. |
| C.Erber [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
Macedonski,
cu sau fără voia lui "myky"
(nume predestinat, de șoricel american),
rămâne cel mai mare poet simbolist român.
L-au instalat pe podium,
cu argumente temeinice,
critici grei ai literaturii noastre,
și nu rozătoare comune,
racordate la Internet
Reușit și spiritual
scurtul comentariu 2
(semnat Daniel Stanciu).
Provocat, dl Stanciu
și-a respectat promisiunea:
a însăilat
o parodie a rondelului,
care, ca orice parodie,
este sub valoarea originalului.
Poeții mari
nu au semnat, totuși,
numai capodopere.
Au și lucrări mai slabe.
Dar legenda
și aura timpului
compensează aceste minimale scăpări.
Pentru patrimoniul nostru liric,
o singură piuliță
de la velocipedul lui Macedonski
valorează mai mult
decât toate comentariile critice
"nasoliste" ale unor myky sau jerry. |
| Dublu we [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
Rondel mai pe direct
A nopții răgușită trompetă
Mi-ar suna sfârșitul la două
Cu muștiucul murdar de omletă
Ștearsă de rugină pare ca nouă.
De-o săptămână tot repetă
Ca proasta când plouă
A nopții rablagită trompetă
Mi-ar suna sfârșitul la două.
Singura goarnă pe planetă
Ce sparge tăcerea în două
I se scurge saliva discretă
Până dimineața la nouă.
A nopții sinistră trompetă... |
| allen [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
| ce-ți spuneam, daniele? uite că n-a putut sta deoparte... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
| Nu orice parodie e sub valoarea originalului. Intamplator, "regula" d-lui Cerber se aplica in acest caz. Insa intentia mea a fost sa-mi tin promisiunea: sa scriu o poezea mai caraghioasa decat a d-lui Macedonski. Myky are dreptate, este printre cele mai jenante creatii (sub aspect literar, nu moral) semnate de un autor cunoscut. Personal, nu-mi amintesc sa fi citit un poem atat de fastidios. Sunt de acord si cu Cerber: d-l care calarea biciclete cu roti inegale, a scris si poezii mult mai bune. Daca rondelele lui ar fi avut aceeasi dimensiune artistica, critica si publicul cititor l-ar fi transat "rondele" pe ipochimenul de 2 ori biciclist (avea o bicicleta pe care o tinea in debara si una pe care o pastra in etui) si o data (si mai ales, nu intotdeauna, cum se poate vedea mia sus) poet. marturisesc ca Macedonski imi este nesuferit (fara sa-l detest, totusi), fiindca a fost ireverentios fata de Eminescu si Caragiale, scriitori care il eclipsau int-atat, incat tot simbolismul sau pare un surub ruginit la trasurile cu care Mihai si Ion Luca se plimbau nonsalant (si uneori chercheliti de o glorie binemeritata) pe bulevardele literare romanesti. |
| dama de caro [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
| Ca de obicei, cel ce semneaza "stanciu" (desigur cu s mic), poet ratat (am zis ratat...) isi etaleaza (scremut si penibil, cum altfel ?), intru deplina intelegere a celor ce-au sperat altceva de la el, maiestria, lirismul, talentul... "A nopții/sorții sinistra trompeta... " |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 25 martie 2011: |
Cine a "sperat altceva" de la mine, stimata doamna? Ratarea se judeca in functie de sperante (sau asteptari, ca sa nu fim sentimentali fara motive intemeiate). Daca altii au avut sperante legate de mine, ratarile sunt ale lor. Secolul trecut (aveam vreo 16-17 ani, mai degraba 16 decat 17) am scris, e drept, 2-3 poezii (mai bune decat rondelul lui AM, dar mai slabe decat orice alta poezie din manualul de-a treia de romana) fara rime. Rima ma incorseteaza, imi distruge "lirismul". Nu-mi plac "imperecherile" literare (adica rimele). Le prefer pe celelalte (asta ca sa va faceti o idee factura prozaica a "lirismul" meu).
(asta ca sa va faceti o idee precisa despre factura prozaica a "lirismul" meu). |
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar