Și dacă "lumea e o scenă, iar eu nu sunt decât un biet actor", am voie să îmi joc rolul până la capăt, sau trebuie să mă așez la o margine de lume și să îmi tac povestea?
Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Yorick [din public] a spus pe 10 iunie 2017: |
| Că lumea e o scenă, s-a stabilit deja, n-am cum să contest sau să modific. Dar că sunt (sau nu) un "biet" actor, asta poate depinde, în mare măsură, de mine. Dacă voi avea dubii privind necesitatea sau oportunitatea de-a juca sau nu un rol, oricare ar fi acela, da, voi fi, mereu, un biet actor. Dacă voi sta la o margine de lume (scenă) tăcând povești proprii sau de-ale altora, nu voi mai fi un biet actor, ci doar "biet". Ș-apoi, fie vorba între noi, povești oricine știe să tacă. Să le lăsăm în plata Domnului și să tăcem mai bine altceva, ce nimeni pe lume nu prea mai e în stare să tacă! |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 iunie 2017: |
| Daca lumea e o scena, iar oamenii sunt actori, intrebarile sunt altele. Cine e regizorul? E Dumnezeu, e societatea? Poate fi omul regizorul propriei vieti? E drept ca omul se pregateste pentru diferite roluri (asumandu-si atributii regizorale), dar sunt ele concordante cu scopul "piesei" si cu posibilitatile personajului de a servi acest scop? Ce piesa se monteaza pe scena lumii? O tragedie, o comedie, o farsa? Daca e o farsa (sunt multe indicii in acest sens), n-ar trebui sa-i lasam pe altii sa joace mai mult? Sa fie in centrul scenei, sa se autoconfeseze (spunandu-si patetica poveste)? N-ar fi mai bine sa stam in culise si sa-i indemnam pe altii sa se expuna aplauzelor si fluieraturilor care, data fiind lipsa de miza a piesei, sunt egale valoric? Sau sa mimam interesul, asezati confortabil deoparte (in cotloanele aurite ale spatiului privat)? A trai inauntru (si a tacea) "drama" ca viata exterioara e un vodevil, un spectacol de revista (o revista cu mai multe "poze", decat trairi autentice), ar putea fi o atitudine rezonabila... |
3 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 10 iunie 2017: |
| Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii sunt actori și fiecare își joacă rolul său la perfecție. Fiecare vietate își are programa sa și conform ei își trăiește viața. Cocoșul este cocoș și găina găină. Îndrăgostitul n-o face pe îndrăgostitul, iar ucigașul, hoțul nu-l imită pe altcineva. În teatru, cinema rolurile sunt imitate, iar în viața de toate zilele ele sunt trăite și executate conform programei. Viața fiecărui om în același timp este o comedie și o tragedie personală și colectivă. |