Testamentul unui poet
Eu, în suflet, sunt poet.
Și ades mi-am zis încet:
"Va veni o zi précis,
Când m-oi apuca de scris".
Viața mea a început
De la plugul cunoscut,
Am muncit al meu ogor,
În mireasmă de mohor.
M-am trezit în sărăcie,
Am trecut prin agonie
Și muncit-am zi și noapte,
Ca s-agonisesc de toate.
Să am pe pământ o casă,
Cu copii frumoși la masă,
Să mai sap și o fântână,
După datina străbună.
Voi ce-n urma mea călcați,
Vă spun, la-nceput de cale,
Nu cumva să alergați
Adunând averi, parale.
Bogăție, bani, palate,
De-o s-aveți nenumărate,
N-o să valoreze toate
Cât un nume pe o carte.
poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre testament
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre palate
- poezii despre noapte
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.