Romanța omului cu trandafiri
Știi, îmi amintesc
Uneori de tine...
Aveai parfumul tău
De trandafiri
Și îmi spuneai
"je t'aime"
Cu glasul blând
Și arzător
De trandafiri...
Și iarna când
Nu aveam trandafiri
Nu ne vedeam
Decât "un jour"
Pe lună, și atunci
Doar când simțeai
Mirosul lor
Și când viorile
De toamnă
Ți-au adus în
Sfârșit și ție
Melancolia...
Tu te-ai gândit
Ce bine ar fi să mori...
Și în franceză
Îmi vorbeai...
Iar eu nu-nțelegeam
O boabă
"avec mes mains"
Te atingeam
Și totul căpăta
Un sens...
Când ai decis
În iarna aceea
Că fără trandafiri
Mai bine mori
Eu te-am rugat
Să nu faci asta
"Mai stai că...
Îți aduc eu trandafiri"
Dar nu ai vrut
Căci eu credeam pe-atunci
Că trandafirii-s
Numai niște flori
Și azi am plâns
Gândindu-mă din nou
La tine și la
Trandafirii tăi
Am învățat franceza toată
Și zi de zi ascult Dassin:
"Et si tu n'existai pas
Dis moi pourquoi j'existerai?"
Și mâine dacă
O să mai plâng
Din nou
Am să învăț
Franceza toată
Și o să ascult
Iar Joe Dassin
Și o să scriu
Poate
Vreodată
Romanța omului
cu trandafiri
poezie de Adina Pietrosanu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre trandafiri
- poezii despre plâns
- poezii despre vioară
- poezii despre viitor
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.