Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre planete
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.