Terapia plânsului
plângi
și prin lacrimi
se scurg afară din tine toate dihăniile acelea
care ți-au înveninat sufletul până atunci
și ți se arată noi încăperi ale conștiinței
cu ferestrele spre latura luminoasă a existenței
în sângele tău explodează revoluții
sau năzuințe pe care ți le credeai amputate
dintr-o dată toate nenăscutele galaxii
vor să îți îmbrățișeze atomii proaspăt eliberați
și o limpezime parcă desprinsă din începutul lumii
începe să îți guverneze carnea
de la ultimul receptor al retinei
până în străfundurile
adn-ului
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre început
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre revoluție
- poezii despre lumină
- poezii despre genetică
- poezii despre existență
- poezii despre conștiință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.