Omul acela

Omul acela devenise turbat,
Deşi semăna cu un iepure cast,
Domnula spus, şi un iepure chiar
Poate să crească mai sus de-un măgar,
Poate să crească mai sus de-un mamut,
Pirus şi virus ce multe-au făcut?
Iar un balaur lovit de amor,
Va înceta a fi carnivor.
Uitaţi de concluzii şi de ocluzii,
Chiar şi un vierme are iluzii.
Unii se fură pe alţii, apoi
Vor circula sub asfalt, pe sub noi.
**********************************
Mergeam pe cărare, uşor tropăind,
Iese în cale-un broscoi de argint,
Ce faci matale, mă-ntreabă direct,
Eu îl ştiam pe broscoi mai decent,
Timid i-am răspuns, maiestate, credeam
Că nu mai avem brosvoi de metal
şi încă de-argint, ai poate supuşi?
Oho, ce-ţi închipui, e joc de păpuşi?
Nici vorbă, tu nu ştii că-n cosmos trăiesc
Brotaci şi broscuţe de neam boieresc,
Aşteaptă semnalul, o ploaie, seism.
Ei vor aduce un nou brotăcism.
Cu toţi veţi vorbimai oac şi bivuac,
Oceanul dispare, doar lac lîngă lac,
Pe-ntinsul planetei întinde-se-va
Imperiul dreptăţii lui Mac Mucava.
Iar noi ce vom face, stăpâne bălos?
Voi veţi munci cu partea de jos.
Creierul vostru va fi transplantat
şefilor noştri, până sus, la-mpărat.
Ei, asta-i soluţia, spus-am în gând
De se va face mocirla Pământ.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!