Vagabond prin durerile altora
niciodată nu am fost atât de fericit încât
să-mi povestesc durerea
primei dureri din ziua de azi
îndurerată și ea
din cauza
a ceea ce nu putea fi pentru mine-
un biet vagabond hoinărind
prin durerile altora
și ce dacă durerea îmi anesteziază lacrima
orice lacrimă are povestea ei
și-n fiecare poveste
sunt eu -
vagabondul ce stă la margine de drum
cerșind
mângâiere zilei
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.