Împletind emoția
Mi-am zgâriat
sânul, iubite,
în ramura de vâsc,
aseară
când mă-nălțai spre cerul inimii tale
râzând...
Sărută locul șerpuitor
ca linia destinului,
ca rădăcina sub pământ de stea,
să rodească,
să curgă în lapte
sărutul
pe buzele tale tremurând a primăvară.
Sărută, iubite,
împletind emoția
cu mine
așa cum brațele mele făcute cerc
în jurul tău
ne cuprind pe amândoi
cu toate gândurile noastre..
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Mihai Dor [din public] a spus pe 8 august 2008: |
Putem indica acele coordonate de la începutul poeziei legate de terenul pe care își desfășoară dragostea jocul...în acest joc al dragostei teribilismul ei, neatenția copilăreasca generează și așa zise "accidente"...dragostea întotdeauna a creat răni greu vindecabile...finalul poeziei, invocând perfecțiunea(hora în formă de cerc simbolizează tot perfecțiunea)în care spiritul împletit cu planul fizic(alt simbol de trecere spre perfecțiune când, spiritul domină planul material, fizic)creează atmosfera necesară unei iubiri perfecte... |