Ca un burete
O poți scutura cu mâinile,
Singurătatea, moale precum vata,
Lipicioasă, precum palmele
după ce ai mâncat geantâk,
preferata lăcomie tătărască.
Uneori, singurătatea
Devine tare
Precum peretele
Casei noi
De pe strada Lesgaft,
Unde, cine știe,
S-ar putea să locuim împreună.
Singurătatea ia forma
Unei cești,
Din care beau cafea.
Mi-ai dăruit-o
În seara mea de domnișoară.
Absoarbe singurătatea
Ca un burete
Al nimănui.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liliya Gazizova. [Vezi poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre mâncare, poezii despre mâini, poezii despre devenire sau poezii despre cafea
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.