Dimineti de duminica
Dimineața, în straie de Duminică,
Îngerul șterge lacrimile din ferestre.
Leagănul cerului albastru de fluturii nopții.
Într-unul copil și bătrân.
Și iatămă-s Doamne
Scribul tău cel iubit!
Nu de tot bun,
Nu de tot cumințit!
Fiecare pas ar putea fi ultimul
iar ultimul poate chiar primul
și orice oprire un mai mare avânt.
La capătul Muntelui
Îngerul surâde-n Cuvânt.
poezie de Maria Eugenia Olaru
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.