Poem în arc de cerc
La ora de geometrie
rămân așezat pe scaun
și iau în considerare axul copacilor,
sau mai bine o pădure cu plopi
pentru că aici totul este aliniat.
Evitând calculele plictisitoare
în special atunci când sunt uitate formulele,
pentru a repera o simetrie în peisaj
nu folosesc instrumente,
doar privirea.
Corpul meu dispare și el -
este desigur un semn bun;
caut figurile care se ascund aici
prin colțuri apărând unele unghiuri
a căror sumă o fac imediat
și o proiectez în orice punct
ale cărui coordonate au ceva poetic.
Este chiar distractiv!
Apoi, mă gândesc la enunțul unei probleme
pe care o las în locul meu
revenind în sfârșit la cărțile mele.
poezie de Julien Boutreux, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba franceză.
Nu este introdusă data nașterii pentru Julien Boutreux. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre peisaje
- poezii despre ore
- poezii despre geometrie
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.