Ecuaţie cu rezultat în doi

Lovită de atât mult zbor, eu mi-am lăsat aripi să cadă,
Şi rătăcită-n al meu dor, inima n-am permis să vadă...
Lacrimă dulce soarbe vântul, ce mângâie cu un alint,
Un vuiet îmi străbate gândul, ce a punctat idei succint.

O ecuaţie terestră, cu doi necunoscuţi arzând...
Veniţi de pe-o planetă sacră, trimişi şi-aici aterizând,
Mi-a fost pe tablă să descriu... răspunsul încă zboară...
Nu ştiu decât c-am fost să-ţi fiu... doar revelaţie, comoară.

Cu cât cuprind mai vast ce-a fost, cu-atât mă prinde ger fierbinte...
Mă rătăcesc fără vreun rost, m-aprind în baie de cuvinte!
Şi iată-mă! Sunt ce doreai... aşa cum ai visat cândva...
Un ideal ce doar sperai; ce n-ai avut... un altceva!

Şi altceva sunt întru toate, de ai putea doar să mă vezi!
Ţi-ai spulbera confuzii, poate... şi vei începe ca să crezi.
Iubirea vreau să te atingă... acolo unde teama curge,
Nedumerirea să îţi stingă şi dragostea să nu-ţi alunge...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!