E prea putin
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilință și păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puțin o singură-Nviere.
Și, totuși, pe pământul înghețat,
Lumina lunii drepturile-și cere
Și-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Și vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Și ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie și bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puțin o singură-Nviere.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre apicultură
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre scandal
- poezii despre moarte
- poezii despre miere
- poezii despre lumina lunii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.