Prinos de flori

Veneam cantand spre ochii-ti visatori,
cu mari buchete-n brat. Aveai pe masa
gradini si-alei de felurite flori,
ca in Liban, pontifica mireasa.

Flori ce plutesc pe apa, flori de fulgi,
sau flori in munti, pe niste stanci severe,
flori grase tolanite-n clime dulci
si flori ce cresc sub cer de sticla-n sere.

Dar tu ai ras de gestu-mi desuet
si de neprihanita-i valvataie,
ai pus sub indoiala un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.

M-am razbunat atunci pe flori. Si sunt
dusmanul lor de temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastand
hectare mari de flacari si arome.

Fara gradini prin anii mei te plimbi,
pradand frumos dactilii amintirii.
Am palmi insangerate si cu ghimpi,
ca-n drum am palmuit toti trandafirii.

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!