In vazduh de inima

De strajă-n apa duhului, toiag izvor, Scriptura
În stâncile de rând
Loveşte Moise-n secetă, e Cruce şi e nour
Sion în avalanşă, Duh Adevăr Mângâietor
Ostaşii Domnului peste văzduhul inimii, din « stema cea cu bour ».

Crengi – rugăciune, timp, mugurind
Pe inimă văzduh din sevă de păduri
Tărâm, seism tectonic suflet, alt tărâm,
Liane, cruci latine, şi braţele de rouă
Pe lacrimă, spre ceruri, pământ, rai nouă.

Cereştii mesageri, în iarna inimii sosesc
Pe scara mântuirii, colindul cerului, cu cetini
Trup Sfânt – Pământ, Prea Sfintei Născătoare…
Din iesle-n cină, cu Steaua de Lumină
Păstori şi magi în peştera din Viflaim, se întâlnesc.

Altarele-n iertari, pe-mbrăţişări de pietre
Zidit din jertfa spinilor - cunună
Catapeteasmă nouă, cu inima ne tună
În talion de saduchei cu PACE VOUĂ!

Plivise-vor adâncuri-farisee, în crizantema-timpului din Euxinul Pont …
Răsare grâul dintru’ hău de sine, Apostolul Andrei cu România, front…
Ave Maria-gând, în toaca înserării, pur spaţiu se sculptează-n rond.

Pe bold de umbră, e scrisul în arcuş,
Egiptul trece, cărare prin pajişte cu flori
De ochii lui Irod, pe-al pruncilor urcuş
Smerenie, în slova inimii « memento mori ».

Căci toţi avem, precum şi Pavel, înger rău.

Neghinele de foc, atacă, încolţesc
Pământul primăverii pe toate, le hrăneşte
Cât suntem grâu, cât suntem pir,
De seceriş, doar în Iisus cu sufletul-mlădiţă, tot iadul se-ngrozeşte!

Vârtej în demonetizate, culmi, spre inimi în poteci
Răvaşele de vreme se ară peste sens, pe glasuri,
Ploile curg cu mirul de botez, din candela de veci
Lumină la icoane, Fecioarei Sfinte, paraclisuri.

In goarnă strămoşească, plăieşii ne suspină
Cu trup carpatic şi clopot legendar
Ard pietrele de vas, în psalm de umilinţă
Cu « Tatăl Nostru » pâinea noastră, monastic milenar.

Văzduh în inimă, ce se coboară înalt întru cuvânt…
Scânteia cea divină, cetate să-i păzească, în cele cinci fecioare,
Cu post şi rugăciune se-mbracă, sufletul,
In giulgiul învierii, luna,
Cu îngerii luminii, cu sfinţii, pe pământ
Din vălul nopţii, soare şi neînserare,
În rugăciunea Domnului, să fim, Treime Sfântă,
Una.

Putere şi Slavă din Betleem, Lumină
Osana-n inimi, în Domnul, cuvine-se să ne rugăm!
Căci nu suntem ai noştri, din preţul dat Golgotei
Din iad, prin Crucea Răstignirii, iertare toţi avem.

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!