Sunete portocalii
Sunete portocalii
danseaza razand in jurul meu.
Sunt sunete inverse, discontinue.
Sunt sunete portocalii.
Dispar, apar,
apoi dispar si reapar,
lovesc ciocanul si musca din urechea mea;
sunt ascutite la un cap,
la celalalt imi enerveaza simtul.
Rezist cat pot, si nu mai pot,
atat de mult incep sa le urasc.
Sunt coplesit de ritmul nealert,
am inceput sa rod din melodii,
ma bat cu toti peretii cap in cap,
si totul se invarte-n jurul meu.
Ridic privirea si ma-ncrunt ca mine
si ma desfat ca sunete portocalii nu sunt
ca sa-mi dezintegreze sentimentul,
sau ca sa-mi taie nicovala.
Decolorez portocaliul,
si il pictez cu incolor din apa,
intr-o furtuna de tonuri
as vrea sa picur ratiune,
si sa cultiv alte culori de surd,
ca sa ma fac-n ultima migrena,
sa nu ma simt pe mine.
Aceleasi sunete, portocalii si multe,
desi am reusit s-astup cu sunete sunetele,
si-am desfacut idei cu tirbusonul,
ca sa ma-mbat cu false sunete,
identice cu sunete portocalii.
poezie de Mădălin Vasilache
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre urechi
- poezii despre ritm
- poezii despre pictură
- poezii despre muște
- poezii despre muzică
- poezii despre idei
- poezii despre culori
- poezii despre arte plastice
1 OrangeCandy [din public] a spus pe 14 noiembrie 2008: |
e suberba asta daca chiar o intelegi |