De rădăcini
Când am plecat, nu m-am uitat în urmă,
Oricum, nu mai vedeam nimic,
Aveam ceață în ochi, să mă ridic
Speram prea mult, orbit după căldură...
Lăsam iubiri, regrete îngropate,
Prieteni, vecini, frați, câțiva dușmani,
Atunci, eu nu știam că peste ani
Îi voi iubi, de-acolo, de departe.
Plecam, un El Dorado căutând
Către comoara ce-o doream demult,
Dar n-am putut al inimii tumult
Să mi-l opresc, de al meu drag pământ.
Iar noaptea, când adorm, un rai visez,
Cu munți și dealuri, râuri, câmpuri, mare,
Când mă trezesc, febril privesc în zare
Spre ce-am lăsat în urmă, și-al meu crez
Se revelează brusc, din nonculoare:
Acolo-i curcubeul meu, lângă izvoare...!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.