Floarea de iasomie
florile de iasomie s-au trecut
și numai culoarea ochilor tăi
mi-a rămas în venele albastre
ce poate fi un gard îmi spuneai
distanța de la suflet la suflet
poate de aceea zborul fiecărei clipe
mi se părea mai scurt
viața din ape a urcat pe uscat
ca în cele din urmă să se intoarcă în ape
am înțeles că nu suntem decât
o umbră și încă o umbră
deși umbra ta era un poem fără cuvinte
eu am rămas pământ
veșnic nelipsit de la întâlnire
poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre cuvinte
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.