Stridii
Stridii, stridii fermecate! strig pe stradă,
Luați domnilor, la chil sau la grămadă,
Atât de proaspete-s și atât de grase,
Atât de dulce li-i carnea fără oase,
Nu-s stridii în Colchester, de bună seamă,
Mai dulci nici cu o mai delicată zeamă:
Vă cad grozav de bine la stomac
Și vă trezesc toți nervii la țuiac!
Te pot face, cât ai zice pește, tată
De băiat voinic sau zveltă fată;
Iar madam, soția ta, în pântec
Va simți o viață nouă,-un fel de cântec;
Fie ea chiar stearpă sau de ani trecută,
Fie ea nasoală sau ciufută,
Mâncați aceste stridii și dați iama-n pat,
Nu vă temeți de ea, plodi-va garantat.
poezie clasică de Jonathan Swift, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre soție
- poezii despre mâncare
- poezii despre muzică
- poezii despre frică
- poezii despre delicatețe
- poezii despre căsătorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.