Covorul magic de cărți
dedicat Melaniei Cuc
poetul își puse cărțile
scrise, chiar de el, la picioare;
împreună formau un covor
pregătit, prin lume, să zboare.
apoi le spuse și celorlalți:
-veniți, e un covor fermecat,
dacă știți pe de rost un poem,
va va duce spre locul visat.
ceilalți au venit, dar tăceau,
privind spre covor cu regrete,
nu știau nici măcar un cuvânt
chiar de-aveau mobil și... tablete.
iar câțiva, de frustrare-au călcat
pe covor, ștergându-și pantofii;
nu aveau nevoie de pilde,
urau versul și filozofii.
așa, covorul magic de cărți
nu putea deloc să mai zboare,
a rămas un covor ordinar,
călcat de netoți în picioare.
poezie de Ionuț Caragea (10 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre filozofie
- poezii despre cărți
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre picioare
- poezii despre cuvinte
1 Teodor Dume [utilizator înregistrat] a spus pe 10 aprilie 2017: |
| un gest frumos și onorabil! citit cu multă plăcere aprecieri! |
2 Yorick [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
| Un poem alegoric de o subtilitate emoționantă. Nu prea se mai scrie astăzi așa ceva. Trebuie să fii structurat tropic ca să-ți reușească. Acest autor ne-a arătat și altă dată, cu maximă decență, că este. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
| Marea greseala a poetului e ca a tesut un covor din proprile-i stihuri. Cartile dumisale nevandabile (publicate pe spezele proprii) continand texte neinserabile in trama multicolora a Internetului n-ar fi functionat ca un covor fermecat. Cititorii n-au putut, nici macar cu ajutorul mobilelor (recurgand la salvatoarea "memorie externa"), sa-si aminteasca un vers semnat de poetul persan (precum covorul). Stihuitorul trebuia sa-i previna pe eventualii cititori (calatori pe covoare fermecate) sa se descalte: "Covorul se nalta doar daca ai piciorul gol si inima plina." Cititorii frustrati de neimplinirea aspiratiilor turistice au gasit o intrebuintare justa covorului. Praful initial al indiferentei a fost inlocuit cu noroiul dezamagirii consumiste. Totusi, poemul are un happy-end: covorului nefunctional din prima strofa i dat o intrebuintare in ultima. Daca poatul a incercat sa-i duca cu presul, cititorii suparati i-au transformat covorul in pres. |
4 Yorick [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
| Nu doresc, nici pe departe, să intru într-o polemică al cărei subiect este tirajul, oportunitatea sau natura materialului din care-și țese un autor covoarele lirice. Nu am greutatea exegetică de-a judeca obiectiv și foarte precis valoarea unei poezii apărute în spațiul virtual. Nici nu mi-am propus, vreodată, așa ceva, indiferent dacă autorii sunt ultra consacrați sau multi contestați. Dar pot să mă pronunț, la nivel de fierar-betonist ageamiu, dacă-mi place sau nu un poem sau o poemă, cu speranța că se încadrează în cuantumul acela de zece procente de carne macră, cu care-l creditează diverși criticabili pe acest autor și de la care observ (ca și altă dată) că vă extrageți seva momentelor de glorie critică la care mai aspirați și dumneavoastră, din când în când. Cât privește vandabilitatea sau modul de naștere al volumelor de literatură, mai bună sau mai puțin bună, cred că știți și dumneavoastră, autor de multiple volume viitoare, cam cum apar, cine și cât trebuie să sponsorizeze ca să se nască o carte. Prefer să citesc o carte autosponsorizată, decât una girată material/moral de vreo fabrică de clei de oase, de exemplu. Dacă mai aveți acasă vreo câțiva frățiori cu mentalitatea și atitudinea asta față de producătorul de literatură, în câțiva ani vom citi doar advertising, coduri de bare și poezia facturilor de întreținere! |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
| Domnule, ma confundati. N-am iluzii auctoriale. Port toate volumele mele viitoare "in cap" si cred ca "incap" perfect acolo. Fiind clocite de o minte de amiba (sau de euglena verde ca un etilotest trecut cu brio), n-are sens sa le scot la aer. Poezia e prin excelenta un gen scriitoriesc nerentabil (cu exceptia lyrics-urilor de manele si de hip-hop-uri). Cartarescu a inteles asta si si-a facut o operatie (izbutita) de schimbare de gen literar. Nu despre insuccesul comercial al poetului (nu ma refer neaparat la domnul care semneaza aceste incercari ritmate si partial versificate -reteta intrebuintata magistral de Eminescu) e vorba in "pseudo-exegeza" subsemnatului. Poemul acesta e rasturnatul unei blonde strict decorative: e bun in fond, dar slab in forme. Minimalismul e o formula literara extrem de riscanta. Daca autorul nu e stapan pe cuvant, va intra cu oistea (condeiul) in gardul puerilitatii. Exact asta se intampla cu acest text literar scris cu o mana nesigura de tanar care iubeste "versul si filozofii". N-ai cum sa scrii o alegorie a covorului fermecat, daca nu poti tese fermecator cu firul slovei. Parerea mea e ca posesorii de tablete binemeritate si de regrete nejustificate nu sunt "netoti": covorul magic promis era un pres oarecare. Ei au intuit ne-totul (ne-implinirea) poeziei si au tratat-o cu respectul cuvenit. |
6 Ionuț Caragea [autorul] a spus pe 13 aprilie 2017: |
| Voi face o exceptie si voi lasa aici un comentariu, multumindu-va tuturor pentru comentariile constructive. In primul rand, se cuvine sa fac o precizare. Covorul de carti care m-a inspirat era al scriitoarei Melania Cuc, nu al meu. Dansa postase pe Facebook o fotografie cu toate cartile publicate, asezate sub forma unui covor. De aici vine si dedicatia. Deci, nu este vorba de nicio mare greseala. Este vorba de identificare afectiva. Ca poezia este nerentabila sau nu, asta nu conteaza, caci a fi poet cu adevarat inseamna sa evoluezi dpdv spiritual, mergand pe drumul sisific sau sinuos al cuvintelor. Nu conteaza cum publici, unde publici. Poti sa-ti faci o editura proprie si poti sa investesti in propriile tale carti cat vrei. Sau poti sa publici doar in format electronic. Daca ceea ce scrii ajunge la oameni si trezeste CEVA in ei, este suficient. Exemplul lui Cartarescu ma lasa rece. Ca poet, a plagiat sau a pastisat la greu. Ca prozator, este redundant. Cronicile lui Borbely, Diaconu, Manolescu sunt relevante in acest sens. Si mai cred ca multi scriitori mediocri, daca ar fi fost sustinuti asa cum a fost sustinut Cartarescu, ar fi ajuns sa fie la fel de bine cunoscuti. Cat despre parerea domnului Daniel Stanciu despre tineretea si nesiguranta mea in scris, il invit sa-mi citeasca cele mai recente volume de poezie, publicate pe hartie (dar si expuse integral pe site-ul meu) si sa scrie o cronica in care sa-si demonstreze talentul si priceperea critica. Il voi publica eu insumi in revista pe care o conduc sau il voi recomanda unor alte reviste. Nu voi mai posta alte comentarii, am facut-o doar pentru a ajuta un om care simt ca are ceva de spus. Daca doreste sa fie sau nu ajutat, depinde doar de el. Toate gandurile bune. |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 13 aprilie 2017: |
| Nu-i suficient ca un text sa trezeasca Ceva in mintea/inima, daca autorul a vrut sa starneasca Altceva in aceeasi zona de interes. Exista texte care pornesc de la o idee buna (un "scop" nobil, demn de a fi impartasit), dar imperfectiunile vizibile abat atentia spre mijloacele folosite. In literatura mijloacele de executie sunt cel putin la fel de importante ca scopul (mesajul). Politica literatului nu e guvernata dupa principiul "scopul scuza mijloacele". Se intampla chiar ca mijloacele sa justifice scopul. Exista multe carti/ poezii excelente care n-au un mesaj extraordinar, dar sunt incredibil de bine scrise. Marturisesc ca nu urmaresc cu mare interes peisajul literar autohton. Este din punct de vedere moral o lipsa de patriotism. Din perspectiva gustului estetic aceasta atitudine are insa ustificarea ei. Va marturisesc franc ca n-am auzit vorbindu-se de d-na Melania. Ideea de a face un covor magic din carti de poezie, prezinta asa cum a mai spus riscul a-magirii. Daca in cartile cu pricina nu e nimic magic si cartile (dis)puse pe jos sunt asezate exact unde le este locul? Conditia de "imbarcare" pe care o impuneti e ciudata. Daca stiau poeziile bardului, "ceilalti" (impartirea asta in poet si ceilalti e usor comica) n-aveau nevoie de covor. Propria imaginatie ii purta unde isi doreau. Daca nu stiau nici macar un vers, nu era grav, cata vreme uni-versul sensibilitatii lor vibra la alta forma a frumosului. Era suficient ca un posesor de pantofi sa spuna: "ce fluture superb s-a asezat langa covor, ce pacat ca trebuie sa zboare fiindca ati strivit florile cu tolul dvs.?" pentru ca poetul sa inteleaga (cu moartea poeziei e moartea florilor calcand) ca lumea e plina de covoare magice. Inca o data va spun: habar n-am cine e domna Melania, dar pe Cartarescu il cunosc indirect (prin cartile dumisale). Dl in cauza este un scriitor excelent. In poezie Cartarescu nu e plagiator. Ecouri, reverberatii de la alti creatori lirici vom intalni si in poemele sale. Acest lucru se explica prin dubla calitate a unui scriitor: aceea de creator si de cititor. Exista experiente livresti puternice care il pot marca profund pe un scriitor. Ele devin o parte a sensibilitatii lui artisitice si umane. Singurul creator care e original suta la suta e Dumnezeu. "Ceilalti" repeta in maniera pesonala cateva experiente fundamentale din viata unui om. Cartarescu in ciuda influentelor sale poetice areo voce lirica distincta. In privinta redundantelor din proza reperate de X, Y, Z ce pot pentru ca sa spun: marii autori (cum este dl Cartarescu fata de care nutresc un respect sincer) au doua-trei teme pe care le reiau obsesiv. Numai sciitorii marunti au multe idei si se risipesc in improvizatii conjucturale. Va multumesc pentru oferta dvs. generoasa si pentru tonul respectuos pe care l-ati folosit la adresa umilei mele persoane. O declin fiindca n-am vanitati de exeget(asa cum nu am nici pretentii auctoriale). Dar, daca o declin, nu inseamna ca nu ma inclin in fata "poeziei" frumoase oricine ar semna-o. Am sa o citesc si pe a dvs. Daca e buna ma voi abtine sa o "comentez". A fi de acord cu autorul inseamna a fi redundant. Si daca autorul e bun, e greu sa-l depasesti... |
8 Ionuț Caragea [autorul] a spus pe 13 aprilie 2017: |
| Am promis ca nu revin, dar trebuie neaparat sa va informez unele lucruri. În volumul de debut Faruri, vitrine, fotografii (1980), semnat de Cartarescu, este cuprins poemul Căderea, dedicat lui N. Manolescu, un poem care plagiază cuvant cu cuvant pagina 194 a volumului Viața și opiniile lui Tristram Shandy, autor Lawrence Sterne (ELU, 1969). Este un plagiat in toata regula, multa lume stie acest lucru, dar foarte multi se fac ca ploua. Puteti citi mai multe lucruri aici: http://actualitatea.eu/virgil-diaconu-premii-mari-pentru-poeti-mici-sau-glorioleta-lui-mircea-cartarescu/ In ce priveste proza redundanta, va invit sa cititi cronica impecabilului exeget, Stefan Borbely, din Vatra: https://revistavatra.org/2016/03/24/mircea-cartarescu-portret-interior-6/. Din start se spune un lucru esential: Cam 500 de pagini puteau fi lăsate liniștit pe dinafară din Solenoidul lui Mircea Cărtărescu (Editura Humanitas, București, 2015), dacă autorul ar fi dorit ca volumul său să fie unul perfect structurat, eliberat de excedente și plin de substanță. Cam acelsi lucru il spune si Manolescu in Romania literara: http://www.romlit.ro/fratele_meu_geamn_scriitorul. " Eu respect opinia dv. si felul in care incercati sa va prezentati punctul de vedere, dar cred ca trebuie sa cititi mult mai multe reviste literare, dictionare, antologii si mult mai multe carti de proza si poezie pentru a cunoaste mai bine fenomenul literar. Dv. credeti ca-l cunoasteti, dar nu se vede acest lucru. Stiti doar cateva lucruri si este pacat sa nu stiti mai mult. Doamna Melania Cuc este un autor excelent, despre care au scris critici importanti (Grigurcu, Mihailescu, Cublesan). Faptul ca nu a publicat la edituri cu distributie nationala nu scade din valoarea cartilor sale. Eu ii cunosc fooarte bine poezia, de exemplu. Am si publicat-o in antologia asociatiei pe care o conduc. Pot pune pariu ca dv. nu ati citit nimic din aceasta autoare, deci nu va puteti forma o parere. Si mai stiti foarte bine ca in ziua de azi in vitrinele marilor librarii sunt expuse carti precum Fluturi sau Suge-o Ramona, iar cartile autorilor valorosi nu sunt intotdeauna cunoscute de marele public. Un motiv este si faptul ca publicul este din ce in ce mai... Statisticile europene confirma ceea ce spun. Suntem o tara de analfabeti, suntem o tara de oameni care nu citesc si nu cumpara carti. Pe ultimul loc in Europa. Repet, cititi mai mult, fiti mai bine informat. Nu va rezumati doar la cartile pe care le gasiti in librarii. Eu citesc 30-40 de reviste pe luna, plus inca 10-15 carti. Si mai scriu 5-6 cronici pe luna, incercand sa prezint cititorilor carti valoroase. Dv. cum contribuiti? Doar expunandu-va comentariile pe Citatepedia, unde va puteti impune foarte usor opiniile in fata unui public insuficient informat? Tocmai de aceea vreau sa va ajut sa faceti saltul. Cititi mai mult, fiti mai bine informat si aduceti conributii importante. Degeaba va certati de unul singur pe Citatepedia. Degeaba va certati cu clone sau anonimi. Faceti saltul! Toate gandurile bune! |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 13 aprilie 2017: |
| Domnule poet, dar eu citesc indeajuns. Si exclusiv din placere. Citesc Cortazar, Kadare, Rushdie, Ngugi wa Thiong'o, Saramago, Pamuk, Philip Roth, Charles Frazer, Mihail Siskin, Ludmila Ulitkaia etc. Va repet: fenomenul literar romanesc nu-mi suscita un interes special. Probabil ca din cauza orelor de limba si literatura romana. Ii descoperisem pe rusi si autorii romani mi se pareau mititei (fara mustarul unei exegeze a la Eugene Ionesco in tineretile sale). In plus, sunt orice altceva decat un patriot. Preferinta pentru straini e un mecanism de aparare, de evadare din cadrele carpato-danubiene. Din literatura noastra ii citesc exclusiv pe consacrati. Solenoidul e o carte prea buna pentru criticii romani. Cartarescu are o cultura si o inteligenta care depaseste conceptele operationale ale unor profi de romana universitari care se pronunta cu privire la starea literara a natiei. E drept ca intampinarea encomiastica lui Liiceanu e excesiva, dar arcontine si mult adevar (dincolo de marketing-ul subiacent). Episodul plagiatului din Lawrence Sterne e explicabil prin dedicatie. O fi fost o poanta, un test la care l-a supus sugubatul Mircea pe ultra-cititul (si ultra-austerul) Nicolae. |
10 Yorick [din public] a spus pe 13 aprilie 2017: |
| Domnule poet rugbist, nu mai promiteți ce știți că nu puteți onora. Nu de altceva, dar cota de interes al clonelor anonime care vă citesc, deocamdată, ar putea să crească invers proporțional cu cantitatea de veracitate deferențială pe care o prezentați odată cu diversele dumneavoastră covoare lirice. Și (cu respect vă sugerăm) nu mai insistați pe lângă Don Dănel al nostru, căci domnia sa este un produs sută la sută local și nu are de gând, după cum reiese foarte explicit din cele două declarații de interese de mai sus, să abandoneze corabia-mamă care i-a pus în cele două mâini pâinea și cuțitul aforismului literar, pe de-o parte, dar și barda criticii autoritare și autorizate, pe cealaltă parte și în cealaltă mână. Chiar dacă niciuna din cele două specii abordate nu-s observabile la ora actuală, ar fi trebuit să observați, dar încă nu-i târziu, că numitul nu este un literat încorporabil, ca electrocasnicele mobilierului de fițe al bucătăriilor contemporane, ci este un mobilier cu mult mai rafinat, mobilierul stil. Unicat. Dumnealui mai are ceva de spus, aici, printre noi, cei care așteptăm, cu ochii-n soare, explozia fluxului său auctorial, blocat într-un subconștient dimensionat și verificat, deocamdată, prin metoda stărilor limită, dar care va deborda impetuos, făcându-ne pe noi, cei ce am investit pațiență, încredere și energie conflictuală în dânsul, atât amar de timp probabil, să exultăm perfect predictibil și - de ce nu? - co-auctorial! |
11 Agamemnon [din public] a spus pe 14 aprilie 2017: |
| Cine-și face covor din propriile cărți și-l pune pe jos în camera de oaspeți, în speranța că va zbura, e tare naiv. Dacă volumele n-au zburat în cele patru colțuri ale lumii, propulsate de valoarea și inteligența lor proprie, înseamnă că aceasta e puterea lor spirituală. Covoare zburătoare găsești doar în fabulosul oriental. Covoarele europene sunt făcute pentru a fi călcate De toți. Deci și de netoți. Lucru periculos, se pare că ați stârnit iar ambiția de creator literar a lui Danilo... |
12 Aspirina [din public] a spus pe 14 aprilie 2017: |
| Poate ca poetul a zburat, cu covorul fermecat. La cate verusri am citit semnate de Melania Cuc, nici macar un cm. nu m-am ridicat de la pamant. |
13 Agamemnon [din public] a spus pe 14 aprilie 2017: |
| Doamna Aspirina, Poezia nu trebuie neapărat să-și arunce în aer cititori. Nu e material explosiv! E suficient să vă facă să visați nițel... |
14 Agamemnon [din public] a spus pe 15 aprilie 2017: |
| Cărtărescu nu este, nici pe departe, feblețea mea. Dar a-i minimaliza brutal opera, tocmai când se face apologia Melaniei Cuc e o manevră cel puțin inabilă. Poeții nu sunt atleți, care trebuie să ajungă primii la o ipotetică linie de sosire pentru a primi laurii recunoștinței mulțimii sedentare. Poezia e un concert minunat. E loc sub soare pentru instrumentiștii Cuc, Cărtăreascu, Caragea. Ba chiar și pentru alții. Ia mai lăsați voi cearta! Reculegeți-vă! Mâine e sărbătoare. Paște fericit! |
15 Ionuț Caragea [autorul] a spus pe 15 aprilie 2017: |
| Mai îmi încalc o dată promisiunea, urându-vă tuturor Paște fericit și multă sănătate. |
16 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 16 aprilie 2017: |
| În sfârșit, s-a găsit un om deștept, mă refer la com. 14, care vrea să împace lupul, capra și varza. Loc sub Soare este pentru fiecare, și în Literatură, ca în poiana cu flori multicolore. Fiecare - cu frumusețea ei. Trăiască Înțelepciunea! Și a com. 15. Sărbători fericite tuturor Citatepediștilor. |