Suavă clipire

insinuată în carcasa incoloră susţinută de oase
începe să crească în ceţoase întoarceri
şi creşte şi creşte
ca un aluat dospit
peste albia de lapte
ce împrumută pielea de prunc nesăţios
mirosului dulceag al visării
în nevăzutele margini
crispate de nepriceperi
luate la strâns şi frământate
cu zâmbet
într-o suavă clipire
speranţa
cât de adevărată pare
surâzătoare
între degetele derutatei lumi sugrumate de indiferenţă
de parcă ar vrea să trezească
îndulcit
în amorţite priviri
pe orice s-ar întâmpla şi nimic mai mult
mai departe altceva nu se ştie
doar visarea
înaintea aceluiaşi vis
doar visarea croieşte sub ploile repezi
rochie lungă la poale
cu fluturi-coconi
brodaţi cu fir roşu-gălbui
contaminaţi de primăvara din acest azi
aiuriţi de dansatoare
păpădii
învăluite în secetoase rochii de bal

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!