Un curcubeu care rămâne mai mult de un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Ella_angel
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi citate despre curcubeu sau citate despre ceas
1 TNT [din public] a spus pe 29 decembrie 2008: |
| superb |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 16 iunie 2015: |
| Spui minciuni, Wolfgang! Insinuezi! Exagerezi! Greșești! Greșești, pentru că, nu toți oamenii de pe planetă, ridică privirea spre cer, simultan! Așa cum, nici valurile mării nu sunt contemplate sincronic, de îndrăgostiții candizi, extaziați, de pe țărmul mării ... Iar tu, Curcubeule sublim, care mi-ai lăsat Faustul tău nemuritor și mi-ai tradus pentru întâia oară pe feblețele mele (Schiller și Voltaire), tu, geniule etern, iată, strălucești și acum pe cer și, nici pe departe, de a nu mai fi admirat, de către mii de îndrăgostiți de Adevăr și Frumos! Curcubeule de Frankfurt îți mulțumesc pentru că te-ai ridicat din Maine, direct pe cerul visurilor mele! Ochii mei sunt și vor fi, întotdeauna, plini de Culorile tale! Sublimule! |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 16 iunie 2015: |
| Fiecare din noi avem pe cerul sufletului nostru, un curcubeu sublim, viabil, nemuritor! Pentru fiecare din noi, mai devreme sau mai târziu, concesia Supremă a ridicat pe cerul fericirilor noastre, un curcubeu alcătuit din culorile iubirii! Poate, Supremația ni l-a dăruit for ever, ca să-l putem contempla întreaga viață! Sau poate ne-a fost dat să-l vedem o singură dată! Sau, nici măcar o dată ci, să-i privim chipul fotografic! Sau, și mai puțin, să-l alcătuim doar imaginar, cu ochii minții și ai sufletului! Că știm sau nu să-l privim, prețuim, primim, depinde numai de noi! Este decizia noastră exclusivă, dacă vom alege să-l uităm sau să-l ignorăm! Așa cum este, de asemenea, în puterea noastră să-l păstrăm în suflet pentru a-i studia culorile, a le contempla, a le iubi ...! Curcubeelor, care ați apărut inopinat -dar nu întâmplător- de-a lungul vieții mele! NU V-AM UITAT NICIODATĂ! Vă păstrez culorile aici, în suflet, chiar dacă voi, ingratelor, nu vreți să-mi vedeți, să-mi recunoașteți, să-mi prețuiți iubirea! |