Actorul
Lui Mihai Volontir
Intrase în lacrimi încerca să plângă
Așa cum ar putea să plângă cineva
Dacă într-o bună zi se va găsi lângă
Propria moarte, a sa.
Apoi intra în zâmbet cu prietenii toți:
Cu ei râdea mai mult decât cu gura,
Râdeau în el chiar și cei morți,
Sfărmând trădarea, împrospătând arătura.
Intra pe urmă-n dans, cu viscolul de seară:
Dansau zăpada anului întreg.
Striviți de oboseală, dansau și amețeala
Dansul lor nici cu plugul nu pot să-l șterg.
... Și în sfârșit, intrase în propria-i făptură...
Vorbea încet, doar singur să se-auză.
Se risipea-nserarea, fără-nici o lovitură
Răbdarea-i mai zăcea palidă pe buze...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1979)
Adăugat de Alina Dragancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre dans
- poezii despre arat
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viscol
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.