Un leagăn...
Un leagăn ți-e viața de când prinde glas,
Din brațele mamei pân' te prinzi în atlas,
Dai vânt într-un scrânciob să crești fantezia,
Zglobie candoare îți poartă pruncia...
De treci pragul școlii se schimbă balansul,
Din scoarță în scoarță cultura ți-e dansul,
Diverse materii îți leagănă mintea,
Ți-aleg drumu-n viață sau îmbrăcămintea...
Mai târziu ai s-ajungi să-mparți legănatul,
Să ai o jumate ce-ți leagănă patul,
Și pornind amândoi croind leagane mici
Cu bune, cu rele, luați viața la ghici...
Să nu te surprindă la încheieturi
De leaganu-ncepe cu scârțâituri,
El încetinește și ia din proporții
Te mută-n alt leagăn, în leagănul morții...
La deal huța, huța, la vale cu nani,
Căci brațele sorții ne leagănă anii!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.