Feerie
Aripi subțiri de libelule
Se frâng în zbor pierdut în vis,
Cu puf de nori pictează rune
Ce-adună magii din abis.
Fluturi curați adorm în lume,
Culori de catifea șoptind
Spre licurici, ce-mi spun pe nume,
Lumină-n noapte risipind...
Luna îi leagănă-n argint,
Spunându-le de unde vin
Și-n albul-lipsă, în alint,
Îi culcă-n stele din Divin.
O scânteiuță rătăcită
În noaptea mea de feerie
Mi se așază, fericită,
Pe-un fir de Dor, care-ntârzie
Pe Sufletul ce-ngână-n rânduri
IUBIRE caldă, nesfârșită...
În patul meu cu așternuturi
De liniște desăvârșită...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pictură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.