Lupii
eu bat la ușa ta din nou
și-n inimă îmi urlă lupii
te vreau flămând
și bat mereu
la poarta-ți grea din suflet
nu-ntrebi nimic
nu zici nimic
dar știu că ești acolo
râzând că plângi
tot așteptând
să-ți înțelegi destinul
mi-a mai rămas un lup
în piept
și te mai strig o dată
cuvintele se sparg de cer
n-am să-ți mai cer nimic
rămâi
îți las la ușă lupul istovit
și urletul din mine
de vei deschide într-o zi
mă vei găsi în tine
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Votează! | Copiază!
1 Gabriela Andreea [din public] a spus pe 27 decembrie 2015: |
N-am cuvinte! Semn de lectură |
2 Niky [din public] a spus pe 4 iunie 2016: |
Foarte frumoasa poezia |