Mausoleul
Mausoleul e plin, dau târcoale
toți căutându-și sarmale / sandale
pentru Crăciun, pentru plajă
căzuți cu nasul, ca-n ciorbă, în vrajă.
Un moș, o babă, o baobabă
cățeii lingându-și înfometați vreo labă
dau ture, cu cărucioarele
gândindu-se ce să fure. Soarele?
ăsta-i amanetat. Să cumpărăm
ce-a mai fost deja cumpărat? Luna?
e scumpă, la promoție a mai fost una
atunci un Pământ mic, magnet
de pus la rever, foarte discret?
Și-n oferte, între umerașe, zace
o chestie cu capace, pe care
nimeni n-o are. Doar
rândunica, stingheră
în mausoleul aglomerat. Este singura
care-a scăpat. Toți
ceilalți sunt morți vii
pe toți ceilalți n-o să ni-i
mai amintim
vreodată.
Și, printre toate reclamele care dau rotocol
zeul comerțului, sfâșiat în oglinzi, bătrân și gol
strâmbându-se rece. Asta e tot
ce se petrece aici. Ăsta-i nimicul
ai vrut să zici.
poezie de Mircea Țuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Țuglea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.