Sonet de primăvară
Din dalbi nămeți se naște primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Și anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.
Și ninge alb din meri, ca mai-nainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
Să ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte...
Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi așază proaspete în minte
Mii de imagini fine, policrome.
Divinității-i-nalț o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.
sonet de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vioară
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre naștere
- poezii despre natură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.