Nu am curaj s-o ating!
căzută în afara paginii de scris
m-am trezit agățată de semnul mirării înfipt
întrun colț încăpățânat să mă țină la înălțime
în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situației
ca un miracol cu mâinile streașină rumoarea privea spre punctul de sprijin
m-am trezit din vis pe o pagină de început suspendată pe un miez de noapte rătăcită
încotro să mă-ndrept
nimeni nu-mi arată calea
poezia îmi face semn cu mâna
nu am curaj s-o ating
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre înălțime
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre curaj
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.