Imnul României - Ce-aştepţi, popor român?

Cât să fie ceasul când ţara încă doarme,
Când intră hămesiţii şi-nghit bucăţi de hartă?
Destul cu lâncezirea de acum treceţi LA ARME,
Destul cu mâna întinsă la Euro-Poartă.

Noi minciuni suporţi şi vise europenizate,
Cerşeşti umil continuu pensii de ocară.
Ascute-ţi coasa iar, ca la Bobâlna, fă-ţi dreptate,
Spintecă tâlharii ce ţara îţi amputară!

Ei ʼnalţă catedrale, priponindu-te-n scriptură,
Iar popii-ţi pregătesc drumul fără paşapoarte,
Docil şi blând să fii trăind inert în impostură,
Tot smerit să pupi oase uitate într-o moarte.

Ruga ţi-este elixirul cu care te îmbată,
Ori globalismu-n care copiii nu ştiu carte,
Ţara blestemată să-naibă lege ori armată,
Iar viaţa vi se scurge-n cuvintele deşarte.

Ochiţi - cuminţi români, pe cei ce zilnic vă trădează,,
Ochiţi magnaţii veniţi la aclimatizare,
Nemernicii politici ce se tot abilitează,
Iar voi trăiţi obscur într-o altă închisoare,

Vă este învinsă ţara de gângavi analfabeţi,
Străină e şi pâinea şi trist miros emană.
Caustici guvernanţi, miniştrii şi preşedinţii beţi
Mefistofelic au vândut Roşia Montană.

Justiţia îi condamnă pe cei lihniţi de foame,
Mândria creşte-n noi şi un şeptel de beţivani.
Cinstit e acela cu aur la gât kilograme,
Aspirând vistierie, de douăşcinci de ani.

Din optzecinouă încoace sunteţi doar colonie,
Este secată ţara şi totuşi, încă doarme.
Românii îs condamnaţii la o nouă sclavie,
Treziţi-vă, e vremea să vă-nrolaţi LA ARME.

Pe mohorâte străzi strigaţi: - La moarte camarila -
Nu-l aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu mila!

cântec, versuri de Stelian Platon din Negrele poteci (12 decembrie 2016)
Adăugat de Stelian
Votează! | Copiază!