Vom alege o fărâmă…

…din stânca durerii
Zborul va picura lacrima
din ungherele ochilor toamnei
Păsările vor râde
eliberate de izvorul gândurilor
Din când în când,
funzele vor tremura...
Se vor aduna
la cina dorinţelor,
fremătând iubire

Dintre toate tăcerile,
a ta
e cea mai frumoasă
Mângâie aripile fricii
ungând-o cu fericire
Când taci,
pistilul florilor
dăruie soarelui frumuseţi neştiute
Ploile
învaţă dansul petalelor
sub roua necuvintelor...

Visul creşte
pe trunchiul copacilor înfloriţi
Şarpele alb
devine pârâu blând
susurând lumină
Ameţitoare răsuciri
îmi trimit
simbolul liniştii interioare
Numai când el pleacă,
simt iar colţii singurătăţii
vibrând
în fiecare fibră a muşchilor
amorţiţi într-un strigăt...

Dintre toate iubirile
cea mai dulce ar putea fi
cea dintre un fulg şi o flacără
două zboruri inutil pierdute
în lacrima nopţii...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Votează! | Copiază!