Emoţie de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Satyricom [din public] a spus pe 1 decembrie 2009: |
| Iată poezia:să ne-acoperim de toamnă! |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 1 decembrie 2009: |
| A devenit o stereotipie ca această superbă poezie să fie asociată cu toamna. Este o metaforă, nu se referă la anotimp. |
3 Un cititor [din public] a spus pe 1 decembrie 2009: |
| Aveti dreptate, dle Lucian Velea, această poezie superbă nu "merită" comentarii superficiale. Deci:no comment! |
4 Satyricom [din public] a spus pe 1 decembrie 2009: |
| Şi eu am comis o metaforă:nu mă "refeream" la toamnă! Şi mie îmi place Nichita Stănescu. |
5 Un cititor [din public] a spus pe 1 decembrie 2009: |
| Nu era cazul să "comiteţi" o metaforă la o poezie aşa de bună.Părerea mea! |
6 Nemo [din public] a spus pe 2 decembrie 2009: |
| Oricum Nichita e cunoscut drept poetul „Necuvintelor”. Aşa că, normal, fără cuvinte! |
7 Vladimir Potlog [din public] a spus pe 19 martie 2011: |
| super poet, super poezie |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 19 martie 2011: |
| A venit iarna, acopera-ti shalele cu ceva Cu o haina de piele sau mai bine cu pielea mea. Ma tem ca n-am sa ma te mai vad prea des, Ca ai sa fugi la altii sa scapi de stres Si-ai sa te ascunzi de mine dupa un tatuat Si el o sa te-nchida intr-o camera cu pat. Si atunci ma apropii de poze si plang Ma uit la tine pana-mi fileaza ochiu' stang Fluier la luna si scot limba la ea Fiindca ti-e draga, dragostea mea. Precizare: substantivul "dragoste" din ultimul vers se citeste pacoste. |
9 Madame [din public] a spus pe 19 martie 2011: |
| Domnule Stanciu, cine este nefericitul destinatar al acestui libel? Asta mai lipsea, să ridiculizaţi Dragostea! Ştiam că sunteţi lipsit de sensibilitate sufletească (am reţinut declaraţia dv. francă dintr-un comentariu precedent), pot chiar înţelege că în ceea ce priveşte viaţa intimă totul vă merge în răspăr, dar faptul de a lua dragostea în răspăr, asemuind-o cu o pacoste, nu vă ajută nicicum să navigaţi în strâmtoarea Dardanele. Am o curiozitate: dv. umblaţi cu cortul şi faceţi nani în hamac? |
10 daniel stanciu [din public] a spus pe 19 martie 2011: |
| Doamna, nu radeti de dramele poetului apeland la proza. Intr-un moment de suferinta mai neagra ca virgula catranul si mai taioasa ca virgula cosorul poetul a comparat dragostea cu pacostea. Poetul a crantzanit samburele de ura care se gaseste in orice dulceata de iubire. Cu inima si dintii sparti a facut o declaratie pe care o regreta (cea in care pune semnul egalitatii intre dragoste si pacoste). Dupa care a facut o alta marturisire (aceasta) care ii provoaca remuscari si mai mari. |
11 Madame [din public] a spus pe 19 martie 2011: |
| Dragă domnule poet, nici nu vă închipuiţi cât de mult mă căiesc pentru că v-am provocat suferinţă. Eu vă ştiam prozator, nicidecum poet pamfletar! Totuşi, este salutar faptul că nutriţi sentimente de dragoste. Ar trebui să-mi aduceţi osanale pentru strădania mea de a vă fi ajutat să vă umanizaţi şi mai ales pentru faptul de a vă ofei şedinţe de psihoterapie fără plată (momentan). Vă rog, nu încetaţi să scrieţi poezele (voi savura cu orice preţ colecţia dv.). |
12 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 16 decembrie 2011: |
| E frumoasă poezia: jos pălăria! |
13 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 2 noiembrie 2012: |
| Genială, mult iubit prieten al sufletului meu. |