La ţigănci

Trece-voi curând peste coline,
ca s-ajung, în taină, "La ţigănci",
să le-adulmec coapsele prea fine,
să le pipăi sânii din... helănci!

Trupul lor dement, de abanos,
mă recheamă dulce–aromat,
ca un tril de pasăre, duios,
într-un colţ de cer înfiorat...

Mezina îmi cată cu ghiocul,
sânii ei tresaltă-n fantezie,
flacăra-i din ochi aprinde focul...
dulce naufragiu-n poezie.

Vine-apoi piranda mijlocie
să-mi ghicească-n cărţile de joc,
gândesc ca un fante-n colivie,
gândul meu cu-al ei – biunivoc...

Doamne, focul dragostei mă arde,
însă fă, te rog, în aşa fel,
să fac faţă ultimei pirande –
celei de a treia: Sensuelle!

Mă simt ca în "Înşir' te mărgărite",
" La ţigănci", eu pipăi infinitul,
viaţa-mi trece-aici pe negândite,
"La ţigănci", o să-mi găsesc sfârşitul...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!