La Georgette...

Înspiralat, brebant, cochet,
am fost aseară la Georgette...
profilul ei oriental
m-a năucit în aşa hal
– cuprins de marile-i ispite–
că i-am mâncat zece clătite
şi-atras de ochiul ei divin
şi de butoiu-i plin cu vin
roze, spumant şi amărui,
mîncatu-i-am vreo patru pui,
iar gându-mi s-a rostogolit
la sânii ei de monolit,
la trupul ei ca de vioară,
cu-aromele-i de subsuoară,
la ochii ei de Sakuntală
şi la privirea-i triumfală,
în faţa căreia, vă jur,
că n-am putut să mai îndur
şi, Doamne,-ntr-un moment prielnic,
oricât păream eu de sfielnic,
de fâstâcit, dar norocos,
i-am sărutat un ochi umbros,
apoi un sân de abanos,
suav, i-am dat jos un elastic,
o, tempora, ce vis fantastic!,
cu ochiul stâng spre-o Gabrielă,
cu trup serafic de gazelă,
ce noapte, mamă, ce banchet!,
să stau cu Gabi şi Georgette
şi când să mă îndrept discret,
înspiralat, brebant, cochet,
spre Mădălina, bat-o vina,
de-odată, mi s-a stins lumina!
..............................................

Uitasem rostu-mi ezoteric,
când o făceam şi pe-ntuneric!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!