Închipuirea arderii
în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeți
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeții le inventează culoarea și forma
altceva să se vadă sau mai mult
în față strălucește luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veșnice în ceruri
lumea fără riduri pe față
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea și mătase
pentru ardere totală de la naștere
visători au fost lăsați prea puțini
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre inventatori
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.