Vinovat de retina oarbă
Vinovat bântui retina copilăriei,
Am spălat văzduhul cu ploile suferinței,
Am rotunjit urmele durerii cu palmele mamei,
Am învățat necunoscutul cu sângele ființei.
Drumului pus între două puncte
Aflate în candela spațiului tridimensional
Am adus ecou chemarea Domnului
Din trinitrotoluenul încercat de-al omenirii val.
În neliniștea mută ce poartă coroana
Luminii în zborul păsărilor otrăvitoare
Hălcile orânduirilor descompusei dreptăți
Urcă sfera nelegiuirilor în ceruri fără soare.
La întâmpinarea pașnică a pădurilor de cruci
Contribuie încă hienele cu dinții știrbiți
În cuiele bătute în sufletul neamului meu
Vinovat că au retina oarbă preacuvioșii sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.