Alo, urgenţe din intergalactic

Sunaţi, vă rog, spitalul de urgenţă,
Nu mă mai pot opri din tremurat-
Şi lacrimile curg cu insistenţă-
Eu cred că sufletul mi-e fracturat.

Chemaţi urgenţele interstelare
Cu îngerii la borduri pregătiţi,
Şi medicii cu trusele solare
Pentru suduri pe suflet instruiţi.

Şi scuturaţi cordonul de lumină
Să ştie Cel ce ne-a legat prin El
Că e cod roşu pe o stea străină
Din care sună stins un clopoţel...

Trimiteţi nave dintre constelaţii
Căci pe pământ nu este niciun leac
Mi-e sufletul împrăştiat prin spaţii
Şi în particule eu mă desfac.

Nu ştiu de vor putea să mai adune
Bucăţile din sufletu-mi rănit,
Şi inima de-or mai putea-o pune
Din nou la locul ei cel hărăzit.

Alo, urgenţe din intergalactic?
Îmi sângerează sufletul, mă sting!
Se pare că fac şoc anafilactic
La orişice mizerie disting!

poezie de Emilia Amariei din Confluenţe literare (8 februarie 2017)
Adăugat de Emilia Amariei
Votează! | Copiază!