Amant
Din ceruri îmi făcea tingire
Și piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oțet și-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ștreang o jurubiță, ori
din popa burduhos, un sfânt.
Așa m-a înșelat iubirea
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Și țoale și-albituri, decât
Să fiu-așa cum am rămas
Amantul singur și-amărât.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amant
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre porci
- poezii despre oțet
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.