Rostogolire

Se duc anii rând pe rând şi nu pot să-i stăvillesc,
dar, în gând, cu tine-n gând, vreau să mă prăstăvălesc!
Trece viaţa ca un nor şi din nor doruri pornesc,
eu, în văzul tuturor, de dor mă prăstăvălesc!
Prefer viaţa de exil unui trai machiavelesc,
dar, târându-mă umil, eu nu mă prăstăvălesc!
Dacă ceasu-mi va suna şi corbii mă năpădesc,
sigur sunt că voi scăpa dacă mă prăstăvălesc!
Gândurile-mi mesager depresie-mi prevestesc,
între taină şi mister vreau să mă prăstăvălesc!
Când frumosul şi urâtul sar la luptă nefiresc,
slutul devine târâtul, iar eu mă prăstăvălesc!
Când de flori e plină piaţa, verde pastelat privesc,
de fiori tresaltă viaţa, iar eu mă prăstăvălesc!
Când văd câmpul că-nverzeşte, renasc şi întineresc,
natura viaţa rodeşte, de drag mă prăstăvălesc!
Când Soarele mă răsfaţă, bucurii mă năpădesc,
nu pot să rămân de gheaţă, voios mă prăstăvălesc!
Dacă stele, sus în cer, cu dragoste îmi zâmbesc,
în lumea mea de mister o să mă prăstăvălesc!
Dacă mâine-ar fi să plec, dornic să călătoresc,
aş şti să cânt, să petrec şi să mă prăstăvălesc!
Vine bucurie-n suflet, eu cu asta mă hrănesc,
obosit de-atâta umblet vreau să mă prăstăvălesc!
Primăvară, bun venit, din chingi te descolăcesc,
primeşte-al meu chiuit, hai, că mă prăstăvălesc!
Număr vieţii multe toamne dup-un trai duhovnicesc,
ia-mă-n Rai cu tine, Doamne, ca să mă prăstăvălesc!
La Fresenius NephroCare totul decurge firesc,
lasă-mă, Doamne, să sper şi să mă prăstăvălesc!

P. S. inspirat de cititori:

Şi în Piaţă eu m-aş duce, pe cheflii să-i potolesc,
cu aghiasmă le fac cruce şi-apoi mă prăstăvălesc.
De-o fi una, de-o fi alta, gestul meu este firesc:
El este plecat în Malta, iar eu mă prăstăvălesc!
De-o fi bine, de-o fi rău, limpede întrezăresc
doar ce ne-o da Dumnezeu, şi-apoi mă prăstăvălesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!