După ultima iarnă
În ultima iarnă
În care ți-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ și cer după curcubeu.
Am răsturnat pașii nehotărâți
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Și m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinței,
Sărutul născut în întuneric
Și timpul care își reglează scurgerea,
Știind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.