Întoarcere la viața normală
Am călcat pe sinea mea cu greutatea gândului,
Conștiința a țipat din profunde, trecute istorii,
Mi-a amintit că Decebal a fost Regele Pământului
Și că urmașii lui au dovedit măreție de glorii.
Am călcat pe demnitatea mea acceptând prezentul
Purtător de speranță și bună înțelegere, bună
Mărire în zarea lumii unde se pune accentul
Pe pace și lumină înmugurind din inima străbună.
Porumbeii s-au speriat și-au zburat la-ntuneric,
Copiii au adunat fulgi și-au împărțit lalele,
Jandarmii-au mulțumit, la zidul lor puternic
Au îngenuncheat, momentan, hoardele rebele.
Cine-i însetat de sângele, de puterea poporului
Încredințată prin vot printr-o alegere legală?
Am călcat pe sinea mea, prin vadul izvorului,
Strivindu-mi cu știință coloana vertebrală.
Urmașii mei vor afla măreția prezentului mofluz
Țipând după dreptate, după liniște, speranță?
Coloana visului mă doare, deși nu sunt confuz,
Mă-ntreb: cine-ntoarce țara la normala viață?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre țări
- poezii despre știință
- poezii despre votare
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre sperieturi
- poezii despre porumbei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.