Se-mbată, de poezie, marele destin
Ursitoarele scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e gest și-i munți de cuvinte,
Lecția mea de viață-i în catalogul-destin
Cu aripi aprinse de zbor, de zbor înnegrite.
Ultimul gând e-n praștia ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi și văi,
Căutând oglinda ce-n vers m-a înecat?
Umblu în mâini și caut țărână aleasă
Să-mi îmbunez ursitoarele cu pâine și vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată, de poezie, și marele destin.
Tu ți-ai plantat iubirea, cu sensul în crez,
În ursitoarea ce bate din palme mereu
Când știu să te strâng la piept și să vizez
Că lumina noastră e însuși Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.