Vis

Iară te-am visat azi-noapte, ne-ademeneau fructe coapte,
alergam să găsim mure, eu izvor şi tu pădure,
eu izvor de apă vie, tu pădure la chindie,
tu frunziş, eu adiere, glas de lacrimă şi miere,
foşnete de vânt şi boare, susur de izvor, răcoare,
ciucuri atârnaţi în plete, miresme vrând să ne-mbete,
regăseam prin crengi şi iarbă muguri puşi de dor să fiarbă,
răscoleam ispite blânde şi idilele plăpânde,
croiam poteci, cărărui şi ne dedam dorului,
să ne rătăcim hai-hui doi copii ai nimănui,
nimeni să nu ne găsească, doar iubirea să ne pască,
eu sunt zvelt, tu graţioasă, eu simpatic, tu frumoasă,
gura lumii, ce ne pasă, cleveteşte, e spinoasă,
dar noi ne vedem de treabă, ştim că doar netoţii-ntreabă
de ce eşti neagră şi slabă, te-ai îndoit ca o scoabă,
nu eşti neagră, eşti brunetă, nu eşti scoabă, tu eşti zveltă,
starea noastră e perfectă, dar lumea ne-o vrea defectă,
tu dragoste, eu iubire, osândă şi fericire,
eu gândire, tu ispită, chemare neîmplinită!
De-aşa vis dumnezeiesc nicicum vreau să mă trezesc!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!