Intreaba Universul
Intreaba Universul, dragul meu,
Pe ce poteci am alergat cu gandul,
Sub ce coroane de copaci am stat,
Pe umbrele de frunze tremurand a frica.
Intreaba soarele, iubirea mea,
Prin ce gradini mi-am lasat lacrimi,
Cate petale am intristat cu ele,
Si cata sare-am pus in frumusetea lor.
Intreaba iarba verde plina de suras,
De cate ori eu am calcat pe ea,
Cu pasii repezi reci si tremurand,
Sa prind macar parfumul tau din par.
Intreaba luna ce-mi era un bisturiu,
In ochii prinsi cusuti de stele,
Ce refuzau sa vada stralucirea lor,
Atata timp cat tu lipseai din ele.
Intreaba pietrele batrane,
De talpile ce-au fost pe ele,
Cata furtuna si fuga au simtit,
In diminetile cand alergam sa te gasesc.
Intreaba norii ce mi-au stat in spate,
Atat de grei si plini de teama,
Cand trupul meu era atat de strans,
Un ghem de gheata in plina vara.
Intreaba Universul, dragul meu,
Daca si-acum te caut,
Si poti afla usor raspunsul,
Din tot ce-atingi, din tot ce vezi,
din vise ce-ti saruta somnul.
poezie de Adelina Cojocaru (29 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre frică
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.