După dragoste
A dispărut magia ca un fum,
Ne întâlnim acum ca fitecine;
Pentru mine-ai încetat să fii miracol,
Cum nici eu nu mai sunt pentru tine.
Ai fost vântul, iar eu am fost marea
Dar acum stelele s-au stins în dimineață,
Am devenit surdă ca piscina
De lângă țărmul înrămat în ceață.
Dar deși piscina de furtuni e ocolită
Și nici mareei tribut nu îi plătește,
În sinea-i zi de zi tot mai amară,
Iar pacea-i mai rece ca un ochi de pește.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre plată
- poezii despre pești
- poezii despre iubire
- poezii despre fum
- poezii despre dimineață
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.