Pe nume de alint
Nu te-am strigat, iubire, niciodată
Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac
Și vin spre tine-atât de-ngândurată
Nici nu mai văd în jur cum se desfac
Abisuri albe-n file de zăpadă
Ce-nghit hulpav doar pașii dintre noi,
Fulgi de neliniști mari ce-ncep să cadă
Și cum se-adună umbrele-n convoi.
Înaintez cu greu și-mi duc târziul
Povară ninsă-n pleoape de îngheț
Dar nu renunț să-mprăștii argintiul
Acestei ierni și să îmi fac podeț
Din vise neatinse de paloare
Spre malul tău, la fel de-nsingurat.
Nu te-am strigat iubire... Și-acum doare
Că nu ți-am spus ce vreau cu-adevărat...
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.